Am dat în mintea copiilor!

Mintea copiilor e un loc tare mișto. Uitasem…Deși mi-a plăcut enorm, ca mulți alții de vârsta mea, n-am petrecut prea mult timp pe acolo.

La 28 de ani m-am întâlnit din nou cu copilăria, de data asta din ipostază de orchestrator…nu prea îmi mai plăcea să mă joc, mi se părea, culmea… chinuitor. Trează de la 5 dimineața, gătit, spălat, 9 ore de muncă plus 2 pe drum, seara la 8, într-o stare de semiconștiență, ajungeam în sfârșit acasă, unde o bebelușă de 7 luni mă aștepta la joacă.

Nepricepută și fără răbdare am acceptat provocarea – gata, mă pun la mintea copilului! Azi 15 minute, mâine 20, poimâine o oră … dintr-o dată m-am trezit din nou copil. Probabil, un alter ego de 3 ani aștepta în mine, mut, toții ani ăștia. Lego, puzzle, cărticele, păpuși cu acessorii sau jocuri interactive… nu știu fetelor cât le-au plăcut, dar vă spun sigur că nu m-am dat în spate de la nimic.

Astă vară, după o ploaie sănătoasă, am alergat desculță prin bălți, de ziua mea, am primit cadou o trotinetă, mi-am vărsat toți nervii pe soț într-o bătaie cu perne, iar acum 3 zile am făcut febră musculară pentru că am sărit prea mult în trambulină.

Nu e deloc ușor, e solicitant, necesită implicare, dar n-am fost nicicând în viața mea mai fericită!

Prin joacă facem educație, scăpăm de stress, ne apropiem, nu doar de copii, dar și unul de celălalt..

Vă doresc să dați cu toții în mintea copiilor! Merită!