Dintre toate anotimpurile toamna este preferata mea. Iubesc totul la ea: ploaia, culoarea frunzelor, frigul, ziua din ce în ce mai scurtă, dar cel mai mult…cel mai mult iubesc castanele.
Nerăbdătoare, le urmăresc încă din mai, adunate în ciorchinii alb-rozalii, pentru că nimic nu-mi amintește de copilărie așa cum o fac ele.
Câtă fericire pe mine, acum o săptămână, când m-a rugat Maya să mergem la cules de castane.
Ne-am prins de mână și duse am fost… Dintr-o dată aveam din nou 6 ani.
Cu cât drag le-am căutat, le-am ales și le-am curățat. Nu cred să fi ratat vreuna. Mi-am dat seama că a trecut mai bine de o oră, când m-a sunat Meira (care a preferat să se joace în fața blocului cu prietenii) să mă roage să ne întoarcem pentru că-i este sete, iar apa ei rămăsese la mine în geantă.
Odată ajunsă acasă, nu m-am îndurat să le arunc, așa că m-am gândit la câteva activități pentru a ne mai bucura puțin de ele.
Iată deci, trei idei care sper să vă inspire să vă bucurați de ele la fel de mult precum o facem și noi:
- Sortarea – un mod tare distractiv de a-i învăța pe micuți înșiruirea, ordinea crescătoare și descrescătoare.
- Sticluțele anotimpurilor – într-o sticlă transparentă cu gâtul larg încercați să recreați atmosfera toamnei. Noi n-am avut la îndemână decât castane, dar cred că ar fi arătat minunat cu boabe de porum, grâu, ghinde și câteva frunze uscate.
- Motricitate și răbdare – cu ajutorul unei linguri puneți-i pe cei mici să mute pe rând, fiecare castană, din castron în orificiile unui carton de ouă.
Mesajul meu de astăzi este cât se poate de simplu: când vine vorba de educație, nici o metodă nu egalează joaca, dacă e vorba de profesor, nimeni nu depășește părintele, cât despre metode, nimic nu prevalează experiența!
