Despre școală la trecut, prezent și viitor

Nu mi-a plăcut niciodată la școală (cu excepția liceului). Până în clasa a IV-a am avut o învățătoare dintre acelea ”bune”. În clasa I făceam lecții până la ora 19:00 și plângeam de frică dacă uitam acasă fața de bancă pentru că ”doamna” bătea, jignea și umilea toți copiii. În clasa a II-a am avut media neîncheiată la caligrafie pentru că scriam foarte urât. Undeva prin clasa a VII-a cred, am rezolvat corect o problemă de matematică la tablă și am primit nota 7 pentru că am folosit altă metodă decât cea predată la clasă. Primul 10 la mate l-am luat în clasa a 8-a când domnul profesor și-a reparat toată dantura în cabinetul tatălui meu. La liceu am intrat la mate-info spre bucuria și marea mândrie a părinților. În mai puțin de 3 luni mă îndreptam spre corijență la 3 materii. O iubesc pe mama pentru decizia de a mă muta la limbi străine. Pentru prima oară în viața mea mi-a fost drag să merg la școală. Am dat la facultatea la Geografie, pentru că m-a pasionat (evident tot prin prisma unui profesor de milioane). La universitate am învățat ce înseamnă cu adevărat misoginismul… și Doamne, habar nu aveam că și femeile sunt misogine! La Geografie trasam curbe de nivel pe foaie de calc, făceam cumpăna apelor pe hârtie milimetrică, mergeam la școală de luni până Sâmbătă inclusiv, aveam câte 16 examene pe sesiune și vă spun cu mâna pe inimă că pot numi maxim 2-3 persoane, laboranți, care reprezentau ceea ce ar fi trebuit să reprezinte un profesor universitar în viziunea mea. După 17 ani de studiu am ieșit cu 3 diplome: un master în turism, un brevet de manager în turism și un atestat psihopedagogic, pe care nu l-am ridicat nici în ziua de azi.

În momentul de față, atât eu cât și soțul, suntem în plin proces de selecție al unei școli, de stat. Citesc din experiențele părinților (diferiți de cei din exemplul Craiova) și trag concluzia că, în afară de calitatea cadrului didactic, mare lucru nu s-a schimbat în 25 de ani: programă încărcată, metode vechi (dictare, lucrare, teza, lucrări naționale etc), aceleași unelte (culegeri, meditații, concursuri).

Arunc o privire în ziua de azi: ERP (software de administrare a resurselor unei companii, ex: Sap, Oracle etc), RPA, Machine learning, AI, chatbots (soluții de automatizare), Lean Six Sigma, Agile, SCRUM (metodologii de îmbunătățire)…

Citesc despre viitor: se previzionează că va fi nevoie de creativitate, de capacități de rezolvare a problemelor complexe, de flexibilitate cognitivă (practic azi ai minte de inginer, mâine dacă situația o cere, gândești ca un pictor), de inteligență emoțională…(ca o glumă: nu se precizează nimic despre limba germană).

Din punctul în care mă aflu nu văd decât o soluție: AUTOEDUCAȚIA!

Și-mi dau seama că deja nu mai vorbim doar despre copii, ci și despre noi, adulții. Acum este momentul să te documentezi despre subiectul ăla care nu te-a interesat niciodată, să participi la un curs diferit, să obții o certificare, să fii curios.

Din păcate nu există o punte între școală (fie ea chiar și privată, step-by-step, Waldorf sau Montessori) și realitatea de pe piața locurilor de muncă. Nu doar în România, ci peste tot în lume. Succesul școlar nu garantează succesul la locul de muncă sau în viață.

În concluzie, hai să privim timpul la fel cum privim banii. Hai să-l investim inteligent, echilibrat, acolo unde ne poate aduce valoare reală!

Credit photo: https://www.quora.com/What-are-the-best-self-learning-books

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.