Ca părinți, nu călătorim prea des fără copii. În principiu, pentru că nu ne dorim, însă aș minți dacă nu aș aduce în discuție și aspectele financiare sau ”bonistice”.
Tocmai de aceea, când se anunță vreo nuntă sau vreun botez în alt oraș, la noi în cuplu bat clopote de vacanță și începe nebunia.
Se blochează și ”Bookingul” care până acum nu învățase să afișeze decît apartamente cu 2 dormitoare, bucătărie, curte și loc de joacă, departe de aglomerație.
Luna octombrie ne-a scos din București cu ocazia nunții unor prieteni dragi. Am început pregătirile încă din iarnă, așa că, “după căutări seculare care au durat aproape 30 de ani, iată visul nostru realizat”, am căzut de acord asupra hotelului. Nu știu dacă mirii au simțit, dar tot de prin Decembrie am început programul intens de rugăciuni meteorologice de vreme faină.
Cât despre destinație, nu prea știam la ce să ma aștept. Mai trecusem pe acolo în urmă cu 8 ani și nu mă impresionase cu mai nimic. Dimpotrivă, orașul mi se păruse vechi, dărăpănat și murdar.
În situația noastră oricum nici nu conta. Aveam o mega petrecere anunțată, un hotel drăguț și două zile doar ale noastre.
Așadar, imediat după ce ne-am cazat am ieșit la plimbare. Și ce surpriză plăcută!
Un oraș superb, un centru istoric absolut fascinant (și dacă ar fi să dau la o parte filtrul ăsta de părinți ne-ieșiți în lume tot rămâne ceva super mișto)!
Craiova ne-a primit cu un recital de operă în aer liber, o expoziție de automobile retro, copii purtați în sisteme ergonomice mai ceva ca-n București și o atmosferă de zile mari. Ne-am plimbat vreo 3 ore pe jos, am mâncat cele mai bune coaste la gătar și singura concluzie pe care am putut să o tragem a fost că abia așteptăm să revenim… cu copiii!
Morala: (Pe)Treceți pe la Craiova, merită!
