Grădinița, o altă perspectivă

Alegerea grădiniței a fost, cred, prima alegere importantă din viața noastră de părinți.

Am început să mă documentez încă de pe vremea când Meira abia împlinise 2 luni și cu cât citeam mai mult cu atât mă frustram mai tare.

Nu-mi doream ”decât” să fie aproape de casă, să fie maxim 15 copii în grupă, să aibă bucătărie proprie și cabinet medical, meniul să nu includă mezeluri, sare sau zahăr, copiii să fie scoși afară zilnic, să doarmă separat de locul în care servesc masa, să mănânce separat de locul în care se joacă, să aibă săli de grupă mari, ferestre mari și cât mai multă lumină naturală, cei mici să fie luați în brațe de fiecare dată când plâng, să facă activități educative, să nu oblige nimeni copiii să doarmă dacă nu vor, să aibă programul prelungit până cel puțin la ora 19:00 când ies eu de la serviciu, doamnele educatoare să fie comunicative și mereu vesele, să ni se comunice în fiecare zi progresul odorului, să facă engleză și cel puțin încă o activitate extra curiculară, fără pedepse, fără recompense, educație cu blândețe, să nu coste 1000 de euro pe săptămînă, să funcționeze și pe perioada vacanțelor, să nu permită accesul copiilor bolnavi și cel mai important, după ce toate celelalte criterii au fost bifate, să mai aibă și locuri disponibile începând din toamnă.   

Câte seri petrecute în fața laptopului, ”uite-o pe asta…ah dar stai că e în Băneasa”, ”nu…asta e mai bună…dar n-are curte”, ”asta are curte, dar n-are locuri”, review uri analizate la sânge, discuții pe diverse grupuri de profil … pe toate le-am bifat.

Și apoi, ca să fac totuși alegerea mai ușoară, am schimbat puțin perspectiva.

Vă invit să faceți următorul exercițiu de imaginație: să presupunem că grădinița este cea care alege părinții și implicit copiii și nu invers.

Eu sunt grădinița perfectă, cea mai frumoasă, curată, deșteaptă și sănătoasă grădiniță din câte există. Și tocmai pentru că sunt absolut perfectă nu accept decât copiii care: mănâncă și se îmbracă singuri, sunt obișnuiți să adoarmă singuri, nu au suzetă, vorbesc corect, nu fac tantrumuri, nu își rod unghiile, se duc singuri la toaletă, respectă întocmai indicațiile, nu lovesc, nu mușcă, nu sunt gălăgioși, nu fac mofturi la mâncare, împart întotdeauna jucăriile, provin doar din părinți cu studii postuniversitare, vegetarieni, cu un venit peste medie, care sunt dispuși să se implice cel puțin o zi pe lună, voluntar, în activitățile desfășurate în cadrul unității. Mai mult, dacă nu-mi convine ceva la vre-un copil, postez comentarii și review uri negative pe grupurile grădinițelor perfecte, nu de alta, dar să știe toți în ce se bagă dacă ”inculpatul” este acceptat în altă parte.    

Opaa! Dintr-o dată am realizat că pământul nu se învârte în jurul meu și al Meirei. Și am mai realizat cât de absurd sunau multe dintre cerințele noastre.

Din acest moment ne-a fost foarte ușor să luăm o decizie.

5 ani, din care 2 au trecut deja, aceeași poartă, aceeași alee, nu luăm totul de-a gata și ne reamintim în fiecare zi că este și datoria noastră să facem lucrurile să meargă.

Indiferent de alegerea făcută este important să reții că problemele sunt mult mai ușor de rezolvat când ești parte din soluție, iar o analiză din perspectiva celuilalt este întotdeauna o idee bună!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.