România, jumătatea plină

credit photo: stock.adobe

Mi-e foarte clar că-n ziua de azi, conform opiniei publice, e foarte nașpa să fii român. Dacă ești român și trăiești în altă țară, hai că mai ai totuși o șansă, dar dacă te numeri printre ”nefericiții” care au rămas aici, ești pierdut.

Nu am de gând să mă ascund după deget, așa că o să încep direct prin a recunoaște că o bună parte din viață mi-am dorit să emigrez. Pentru a trăi mai civilizat, pentru educație, pentru sănătate, pentru decență.

Soțul meu, în schimb, se poziționează la polul opus. Nu l-aș numi neapărat un patriot, cât mai degrabă un om practic, căruia nu-i plac schimbările, mai ales de asemenea anvergură.

În lungile noastre discuții i-am împărtășit de multe ori viziunea mea, cam romantică ce-i drept, asupra viitorului de emigrant. De fiecare dată m-am lovit de un NU categoric argumentat cât se poate de vehement. Și, cu cât mă străduiam eu să-i aduc argumente pozitive, cu atât se ambiționa și el mai tare să contra-argumenteze.

Dezbaterile astea ale noastre înainte și înapoi m-au făcut să-mi pun următoarea întrebare: de ce, când vine vorba de alte țări, văd numai partea bună, iar la România numai partea rea?

Prin urmare, în puținele momente din timpul zilei în care chiar reușesc să-mi adun gândurile, am încercat să analizez și să listez lucrurile care-mi plac cu adevărat la țara noastră.

Începutul a fost mai greoi, dar odată puse pe hârtie primele 5 idei, restul a fost floare la ureche.

Primul pe listă, fără nici un fel de dubiu este concediul de creștere copil. În România anului 2019, părinții pot beneficia cumulat (concediu de materninate + concediu de creștere copil) de aproximativ 114 săpt de concediu plătit.Conform raportului OECD (Organisation for Economic Co-operation and Development) suntem pe locul 4 în lume. Ca idee SUA oferă 0 (zero) zile de concediu plătit pentru creșterea copiilor.

Satele. Am avut imensa șansă să-mi petrec vacanțele la țară și cele mai frumoase amintiri de acolo îmi vin. Simplitatea și bogăția vieții, autenticitatea, bunătatea, mirosul ierbii proaspăt cosite, roșiile coapte, căldura sobei și șosetele de lână tricotate de bunici… n-ai cum să nu le iubești. Nu reușesc să îmi explic de ce noi, românii, nu le apreciem valoarea. 

Sălbăticia naturii. Mi-au rămas aproape de suflet peisajele din defileul Dunării, masivul Piatra Craiului, cheile Bicazului, lacul Roșu și Bâlea. Și am o listă lungă de locuri în care mai vreau să ajung; delta, gura portiței, vulcanii noroioși ș.a.m.d. Faza și mai tare e că nu trebuie să călătorești sute de km pentru a te bucura de natură, în forma ei nemodificată de om. În general este suficient să te îndepărtezi 30 – 40 de km de oraș și ai găsit-o.

Stilul arhitectonic neoromânesc și cel neobrâncovenesc. Nu știu de ce, dar nimic nu mi se pare mai românesc decât clădirile construite în acest stil.Și dacă ar fi vreodată să-mi construiesc o casă, așa aș face-o.

Internetul. Nu știu cum ne mai poziționăm acum la nivel global (la un moment dat, prin 2018 dacă nu mă înșel,eram pe locul 5 în lume ca viteză), dar vă spun cu mâna pe inimă că uneori, în vacanțele în afara țării, mă apucă disperarea cu telefonul în mână până mi se încarcă o pagină pe trip advisor.

Valoarea familiei. Aici mă bazez exclusiv pe observații empirice din ultimii 10 ani. Prin urmare părerea mea este că la noi încă mai e cool să-ți întemeiezi o familie (nu mă refer neapărat la căsătorie). Concediul împreună cu alte 2 sau chiar 3 familii, bunici care cresc și educă nepoți cot la cot cu copiii, rude care se vizitează și se ajută la nevoie sunt doar câteva din aspectele pe care le apreciez la stilul nostru de viață. Într-o lume a falselor valori să trăiești într-o societate centrată pe familie este un lucru mult mai bun decât îți poți imagina.

Proprietatea. Conform Agerpres in 2016, 96% dintre români aveau statut de proprietari. Îmi place că trăim într-o țară în care ”să ai casa ta” este o valoare și mai mult decât atât, nu este doar un vis. Condițiile de creditare încurajează tinerii și prețurile sunt totuși rezonabile. Părinții români, indiferent de educație sau stil de parenting își ajută copiii ”să-și ia o casă”. Acest simț al proprietății vine doar să valideze valoarea familiei despre care vorbeam mai sus.

Gătitul. În strânsă legătură cu valoarea familiei este și gătitul. Fiecare familie are o întreagă rutină legată de prepararea mâncării care începe cu mersul la piață și se termină de cele mai multe ori cu minim 4 persoane în jurul mesei. ”Ce-ai mai gătit?” este un subiect de conversație la fel de des întâlnit precum vremea la englezi. Ce vreau neapărat să subliniez este că noi nu îl percepem ca fiind o corvoadă ci dimpotrivă, un mod plăcut de a petrece timp cu persoana iubită, o joacă pentru cei mici, o relaxare… nu mai vorbesc despre beneficii.

Mâncarea. Nu mă înțelegeți greșit, îmi plac la nebunie fructele de mare, pizza, pastele și alte tarte, dar mie când mi se face foame, după o zi grea, nu mă gândesc decât la ciorbă (de burtă, de perișoare, rădăuțeană, de potroace), mămăligă cu ou, brânză și smântână, sarmale, salată de beof, brânza telemea, brânza de burduf, șorici, tobă, caltaboș, ciolan de porc cu fasole și varză murată, ciulama de ciuperci, papanași, orez cu lapte… și aș putea să o țin așa până mâine.   

Jocul de remi. Sunt multe forme de socializare la noi în țară, unele mai bune, altele mai proaste, dar pentru mine jocul de remi rămâne emblematic. M-am îndrăgostit de soțul meu la un joc de remi acum vreo 16 ani și abia aștept să crească fetele să-l jucăm împreună. Câte seri am petrecut cu prietenii la remi, când la unii, când la alții, câte povești s-au spus în jurul lui, câte secrete… Mai popular decât remi este jocul de table. Afirm fără îndoială că 80% dintre noi au copilărit cu zgomotul zarurilor aruncate în cutia de lemn, și cred că suntem singura nație pentru care expresii de genul ”6-6” sau ”poartă-n casă” sunt asociate cu fericirea absolută sau cu victoria.

Aleg să închei aici lista pentru moment, nu pentru că nu mai am despre ce să povestesc cât pentru că vreau să vă invit și pe voi la un astfel de exercițiu.

Știm cu toții ce nu merge, știm și de ce, dar pentru că cel mai probabil ne vom petrece restul vieții aici, haideți, pentru o lună să alegem să privim la jumătatea plină. Și după aceea, cu încredere să alegem să fim zilnic pentru România ceea ce ne dorim să fie România pentru noi.

Cum? E simplu: alegeți mersul pe jos sau cu mijloacele de transport în comun, la volan, gândiți-vă mai întâi la partenerii de trafic și apoi la voi, reciclați, donați, strângeți gunoiul de pe stradă chiar dacă nu a fost lăsat de voi, ajutați-vă și respectați-vă între voi, fiți buni!

3 Comments Add yours

  1. Iuliana says:

    Excelent ! Total de acord…👏👏👏

    Liked by 1 person

  2. Alina says:

    Noe, și eu mă întrebam mereu același lucru. De ce eu văd jumătatea goală a României, de ce alții emigrați de mai puțin timp decât mine nu ezită să spună sus și tare ce le place la noua lor casă, deși au petrecut în acea țară doar o săptămână. Se pare că în psihologie asta se numește disonanță cognitivă și apare atunci când creierul nostru caută validare la cei din jur pentru o decizie luată. Am aflat și eu de curând :))) keep up the good work!

    Liked by 1 person

  3. Like!! Thank you for publishing this awesome article.

    Like

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.